Things worth doing…

Lumea se schimbă în jurul nostru. Puţine din lucrurile valabile acum 3 ani mai sunt de actualitate. Nici măcar nu are sens să vorbesc de criză, toată lumea are ceva de spus despre asta. Dar schimbările sunt reale. Întrebarea este însă dacă vorbim de evoluţie?

Sunt oameni care reuşesc să găsească un echilibru între diferitele părţi ale vieţii lor cotidiene. Fiind activ într-un domeniu care se schimbă prin definiţie cu viteza luminii (mă rog, viteza fibrei), eu trebuie să recunosc că nu am reuşit să ajung la acel echilibru. Am în permanenţă senzaţia că nu am destul timp, că ar trebui să realizez mai multe într-un timp mai scurt. Foarte mulţi îmi spun că nu e bine aşa. Că ar trebui să găsesc un echilibru, că ar trebui să încerc măcar.

Nu sunt de acord. Ideea de echilibru e exagerată. Dacă ceea ce faci e ceea ce îţi doreşti, nu scapi niciodată. Niciodată. Mai sunt momente în care încerci să nu te gândeşti la asta, dar tot acolo ajungi. Începi să vezi forme în jurul tău. Te inspiri din lume, din tot ce mişcă sau nu. Asta nu se va schimba niciodată.

Sunt unii care susţin că concediul înseamnă că nu te gândeşti la nimic legat de job. Pentru mine concediul înseamnă că mă gândesc la următoarea versiune de ceva, la următoarea evoluţie a noastră, la următoarele proiecte şi provocări. Şi e bine aşa. Sunt workaholic? Mai mult ca sigur. Doar că pentru mine asta nu e “work”. Asta e viaţa mea. Şi mă simţ norocos că pot face asta.

Citeşte mai departe »

E din nou 13

Au trecut câteva zile de 13 decând n-am mai scris. O fi bine, o fi rău… În orice caz, ziua de 13 pare să aibă o însemnătate mai deosebită pentru mine. Nu că ar fi fost vreodată un număr noroc de-al meu, dar multe evenimente s-au nimerit să se lege de această dată.

Ultimul astfel de eveniment a fost chiar lansarea Status Pimp - pe 13 mai. S-au discutat atâtea legate de acest proiect, încât nu cred că mai are sens să adaug ceva. Pentru cei care nu au auzit de el, un search pe Google şi se rezolvă.

E din nou 13. Mă gândesc câte astfel de zile vor mai trece până se va schimba ceva. Lumea vorbeşte de criză (cuvântul magic, chiar după “eficienţă”), dar totul se cam opreşte acolo. E doar vorbă. Lucrurile nu s-au schimbat cu adevărat, nu au de ce să se schimbe. Atâta timp cât cineva câştigă, e bine aşa. Mai trece o zi, o săptămână, o lună. De ce să vedem mai departe de atât - mai ales că acum avem scuza supremă.

Dar sunt optimist. Cred că putem mai mult, cred că vom realiza mai mult. Şi ce dacă jumătate din cei pe care doream să îi susţinem prin Proiect 1000 uită să mai răspundă la mailuri? E ok, oamenii sunt ocupaţi, că doar timpul nostru e gratis. Mă bucur că avem clienţi experţi, şcoliţi în de toate, oameni care ştiu exact ce vor. E mult mai bine aşa, ar fi nasol să nu ne putem folosi talentele de execuţie a’la Photoshop şi să trebuiască să fim “creativi”. E criză, trebuie să fim eficienţi. Viziune? Planificare? Strategie? Lasă, lasă, e bine aşa.

Dar vorbesc serios, cred că putem mai mult. Sunt convins de asta. Şi vom realiza mai mult. Şi de asta sunt convins. Poate e nevoie doar de o mică schimbare…

Tati, oamenii pot să zboare?

Din blog în blog, am dat peste BBH Labs (spre ruşinea mea, n-am auzit de ei până acum), care este divizia globală responsabilă cu inovaţia a BBH, una din agenţiile de publicitate de referinţă la nivel global. Cu o astfel de abordare - “Our objective is effectiveness. Our strategy is creativity”, nu e de mirare că şi-au format propriul think-tank cu o misiune cât se poate de clară:

We are tasked with pioneering new outputs and approaches, building new platforms through which brands can engage, and creating new agency models going forward.

Dar să revin la de ce scriu despre ei. Se pare că atunci când ai timp specific dedicat contemplării asupra condiţiei de specialist în comunicare (oricare să fie titulatura jobului tău de specialist), ajungi la anumite concluzii care par să te ducă înapoi la primii paşi. Într-unul din articolele lor am găsit următoarea afirmaţie:

Much as many have tried to bring science, objectivity and rationality to advertising and marketing over the years, most would agree that the majority of breakthrough creativity somehow seems to defy rules, not follow them.

Să nu mă intelegeţi greşit, sunt perfect de acord cu ei. De altfel, majoritatea articolelor discută subiecte foarte interesante şi punctul lor de vedere este foarte apropiat de cum aş analiza şi eu problema.

Citeşte mai departe »

Analiza unui eşec - concluziile

Oricât de interesantă aş face eu relatarea, titlul articolului rămâne acelaşi: analiza unui eşec. Deci cum am reuşit să eşuez cu acest proiect? Pentru cei care au mai încercat modele noi de afacere, sunt convins că ce urmează să spun nu e o surpriză: am uitat să iau în calcul elementul snobismus românismus.

A nu se înţelege că vina nu îmi aparţine. Nicidecum. Clar a fost responsabilitatea mea să prevăd un asemenea factor decisiv. Dar n-am făcut-o. Nu de alta, dar cum poţi să prevezi un comportament atât de imprevizibil într-o piaţă care se doreşte a fi (cea mai) vestică dintre toate esticele?! Nu era firesc să mă iau după analize şi studii de piaţă? Sau după analiza evoluţiei companiilor care ofereau un asemenea serviciu (nişat către alte domenii, ce-i drept)? Oricât de firesc să fi fost, realitatea a fost alta..

Citeşte mai departe »

Un pas mai aproape

Că ar fi fost bine să am un blog personal ştiam de acum câţiva ani. Îmi amintesc că prin 2005 am văzut primele bloguri personale care mi-au atras atenţia (ba chiar unul dintre ele a dus la o colaborare foarte bună de atunci ;). Azi, cu sumedenia de canale de comunicare online (social media, twitter, etc.), blogurile par a fi devenit o chestie mai puţin deosebită. Adică au devenit main stream.

Şi atunci de ce un blog (aproape) personal acum?

Fiindcă era momentul. În ultimii ani, de când am decis să fim mai prezenţi pe piaţa autohtonă ca şi firmă, persoana mea a fost asimilată personalităţii juridice X3. Până la urmă e normal să se întâmple asta, am investit mulţi ani în această companie. Deţin în continuare funcţia de director de creaţie şi CEO - deci clar mă reprezintă.

Doar că X3 este mult mai mult decât atât. Ceea ce reuşim noi să realizăm împreună, nu am putea face individual (evident). Cu alte cuvinte, rolul meu în această organizaţie este doar atât: un rol. Sunt alte 15 roluri în cadrul aceleiaşi organizaţii, alte 15 personalităţi care şi-au pus amprenta pe ceea ce e X3.

Ok, şi totuşi ce rămâne?

Această întrebare (mă rog variante ale ei) a fost motivul pentru care am amânat lansarea acestui blog. Orice să spun aici, chiar dacă menţionez că e un punct de vedere personal, va fi tratat de marea parte a lumii că un punct de vedere al companiei. Pe cealaltă parte, despre ce aş putea să vorbesc când vine vorba de viaţa mea profesională fără să fiu…