Things worth doing…
September 24th, 2009 | Taguri: articole, experiente, pas cu pas |Lumea se schimbă în jurul nostru. Puţine din lucrurile valabile acum 3 ani mai sunt de actualitate. Nici măcar nu are sens să vorbesc de criză, toată lumea are ceva de spus despre asta. Dar schimbările sunt reale. Întrebarea este însă dacă vorbim de evoluţie?
Sunt oameni care reuşesc să găsească un echilibru între diferitele părţi ale vieţii lor cotidiene. Fiind activ într-un domeniu care se schimbă prin definiţie cu viteza luminii (mă rog, viteza fibrei), eu trebuie să recunosc că nu am reuşit să ajung la acel echilibru. Am în permanenţă senzaţia că nu am destul timp, că ar trebui să realizez mai multe într-un timp mai scurt. Foarte mulţi îmi spun că nu e bine aşa. Că ar trebui să găsesc un echilibru, că ar trebui să încerc măcar.
Nu sunt de acord. Ideea de echilibru e exagerată. Dacă ceea ce faci e ceea ce îţi doreşti, nu scapi niciodată. Niciodată. Mai sunt momente în care încerci să nu te gândeşti la asta, dar tot acolo ajungi. Începi să vezi forme în jurul tău. Te inspiri din lume, din tot ce mişcă sau nu. Asta nu se va schimba niciodată.
Sunt unii care susţin că concediul înseamnă că nu te gândeşti la nimic legat de job. Pentru mine concediul înseamnă că mă gândesc la următoarea versiune de ceva, la următoarea evoluţie a noastră, la următoarele proiecte şi provocări. Şi e bine aşa. Sunt workaholic? Mai mult ca sigur. Doar că pentru mine asta nu e “work”. Asta e viaţa mea. Şi mă simţ norocos că pot face asta.
Dar toate astea înseamnă şi o presiune extraordinară. Dacă am decis să îmi definesc existenţa prin acest gen de realizări, ele trebuie să aibă un scop. Trebuie să însemne mai mult decât factura plătită. Mult mai mult. Trebuie să crezi că poţi schimba lumea - nu mâine, nu la următorul proiect, nu peste un an, nu peste 5. Azi.
Fiecare compromis pe care l-am făcut, a umbrit următoarea realizare. Fiecare pas gândit pur raţional, a dus doar la rezultate raţionale. Lumea se schimbă în jurul nostru. Mă schimb şi eu. Este asta însă evoluţie? Evoluez?
Se întâmplă atât de multe lucruri greşite în jurul nostru. Sunt atât de mulţi cei care suferă, cei care nu au cum să-şi întreţină familiile. Ar trebui să fiu mulţumit cu supravieţuirea, nu? De ce aş fi atât de egosit încât să îmi pun astfel de întrebări acum? Dar nu este o întrebare pur existenţială. E atât de uşor să te pierzi, să ignori o asemenea întrebare - mai ales atunci când ştii că răspunsul nu îţi convine. E atât de uşor să te ascunzi în spatele problemelor din jur.
Scopul meu, al nostru în viaţă nu s-a redus la supravieţuire. Mai uit din când în când calea, dar îmi revin. Things worth doing… are things done right.
Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta “sunt workoholic?” Bine ai venit in club ;)
my two cents: “Things done right… are things worth doing”
nu stiu cum am ajuns pe pagina asta, insa stiu ca dupa ce am citit putin, atat cat sa-mi dau seama unde am ajuns :), m-am oprit si am citit tot articolul. Dupa parerea mea, atata vreme cat te gandesti sa realizezi mai mult, sa faci fata unor noi provocari si sa pui in practica ideile vizualizate inseamna evolutie. La mine este si o alta problema, am impresia ca stiu f f putin si nu reusesc sa curpind nici macar 0,1% din cat as dori.
In ceea ce priveste echilibrul, eu zic ca este relativ. Poate pt tine asta-i echilibrul, poate altfel nu ai putea face fata.
Mai mult decat atat, orice ai face in viata, iti aduce intr-un final un beneficiu, chiar daca rezultatul nu a fost cel dorit. Lucrurile care merita sa fie facute sunt cele pe care le faci cu placere.
Drumul este dificil dar odata atinsa o tinta omul este pregatit sa mearga mai departe, daca ii si place ceea ce face atunci drumul devine cu atat mai usor. Putini sunt norocosi sa combine pasiunea si placerea cu jobul.