Tati, oamenii pot să zboare?

Din blog în blog, am dat peste BBH Labs (spre ruşinea mea, n-am auzit de ei până acum), care este divizia globală responsabilă cu inovaţia a BBH, una din agenţiile de publicitate de referinţă la nivel global. Cu o astfel de abordare - “Our objective is effectiveness. Our strategy is creativity”, nu e de mirare că şi-au format propriul think-tank cu o misiune cât se poate de clară:

We are tasked with pioneering new outputs and approaches, building new platforms through which brands can engage, and creating new agency models going forward.

Dar să revin la de ce scriu despre ei. Se pare că atunci când ai timp specific dedicat contemplării asupra condiţiei de specialist în comunicare (oricare să fie titulatura jobului tău de specialist), ajungi la anumite concluzii care par să te ducă înapoi la primii paşi. Într-unul din articolele lor am găsit următoarea afirmaţie:

Much as many have tried to bring science, objectivity and rationality to advertising and marketing over the years, most would agree that the majority of breakthrough creativity somehow seems to defy rules, not follow them.

Să nu mă intelegeţi greşit, sunt perfect de acord cu ei. De altfel, majoritatea articolelor discută subiecte foarte interesante şi punctul lor de vedere este foarte apropiat de cum aş analiza şi eu problema.

Afirmaţia de sus însă m-a pus pe gânduri. Îmi amintesc de primele discuţii care le-am avut cu unii dintre angajaţii X3, care aveau un background în artă. Erau persoane la început de drum în această industrie a comunicării, oameni care încă nu au fost atinşi de goana după eficienţă, după rezultate. Scopul lor era să facă ceva inedit, ceva diferit.

Mă mândresc cu faptul că am aproape 10 ani experienţă în domeniu. Dar poate acesta este şi marele meu defect. Am văzut cu timpul ce funcţionează şi ce nu. Nu pot să spun că ştiu formula magică pentru a fi “bun”, dar am învăţat că există totuşi anumite reguli care aplicate vor ajuta la succesul unui proiect. Dar oare ce am pierdut pe drum?

Regulile la care se face referire în citatul de mai sus sunt cele raţionale, cele care clar au o cuantificare. Dar cum ar fi să nu le cunoşti? Să nu fii conştient de vreo regulă care trebuie să se aplice? Mă refer la o ignoranţă inocenţă, în stilul “tati, oamenii pot să zboare?”. Până la răspunsul concret al părintelui, acel copil va cocheta cu ideea şi se va vedea zburând cu aceeaşi uşurinţă cu care se vede mâncând sau fugind de ici colo.

Sunt convins că creativitatea adevărată reuşeşte să scape de aceste limitări. A fi cu adevărat creativ, nu este o funcţie sau o titulatură ci o stare de spirit. Nu suport să văd oameni care se declară creativi şi să vorbească strict de eficienţă şi rezultate. Mi se pare o scuză ieftină, de doi bani, care serveşte doar scopului imediat de a face bani.

Am avut şi eu momentele mele de o astfel de slăbiciune de-alungul timpului. Dar învăţ, în fiecare zi învăţ ceva. Şi acest focus fanatic pe eficienţă şi rezultate a fost doar o altă zi.