Analiza unui eşec - concluziile

Oricât de interesantă aş face eu relatarea, titlul articolului rămâne acelaşi: analiza unui eşec. Deci cum am reuşit să eşuez cu acest proiect? Pentru cei care au mai încercat modele noi de afacere, sunt convins că ce urmează să spun nu e o surpriză: am uitat să iau în calcul elementul snobismus românismus.

A nu se înţelege că vina nu îmi aparţine. Nicidecum. Clar a fost responsabilitatea mea să prevăd un asemenea factor decisiv. Dar n-am făcut-o. Nu de alta, dar cum poţi să prevezi un comportament atât de imprevizibil într-o piaţă care se doreşte a fi (cea mai) vestică dintre toate esticele?! Nu era firesc să mă iau după analize şi studii de piaţă? Sau după analiza evoluţiei companiilor care ofereau un asemenea serviciu (nişat către alte domenii, ce-i drept)? Oricât de firesc să fi fost, realitatea a fost alta..

Patru luni

Am început promovarea reţelei încă din ianuarie 2008. Am trecut pe la toţi cei cu interese directe într-un target activ / outgoing, cu vârste între 20 şi 35 de ani, venituri peste medie (mai aveam o groază de date, dar rămân la atât). De la FMCG, la imobiliare (nu era criză pe atunci…), bănci, dealeri de maşini, telecomunicaţii, evenimente locale şi naţionale - peste tot ne-am prezentat. Am fost la Bucureşti, am discutat direct cu factorii de decizie la nivel naţional, am discutat cu regii media, agenţii de publicitate, ne-am lăsat ofertele cu discounturile aferente peste tot.

Şi culmea, toată lumea a reacţionat extraordinar de pozitiv. Odată ce le explicam sistemul şi de ce ar fi o idee mult mai mişto decât orice exista deja pe piaţă, înţelegeau perfect avantajele. Dar aici intervine elementul de care vorbeam. 99% din conversaţii se terminau în momentul în care le spuneam că suntem la început de drum şi nu sunt încă alţii care îşi fac reclamă. Normal, le spuneam că discutăm cu unii alţii, dar se pare că nimeni nu vroia să fie primul.

SNOBÍSM s.n. Atitudine, conduită de snob; admiraţie nefirească şi fără discernământ pentru tot ceea ce este la modă. [Cf. fr. snobisme]. (dexonline.ro)

Cu alte cuvinte, ne lipseşte spiritul de pionieriat. Adică cum să încerc eu ceva nou? Adică alţii n-au mai încercat şi eu să fiu primul?! Dacă vedem la alţii, hopa şi noi. Aş putea să extind acest termen la multe alte domenii care nu fac altceva decât să copieze ceea ce au văzut pe alte pieţe fără gram de inovaţie - dar asta poate cu altă ocazie ;).

Lecţia învăţată (aka Experienţa de viaţă)

Undeva prin aprilie am decis să opresc proiectul. De ce nu l-am păstrat mai mult? Fiindcă fondurile care le-am alocat acestui proiect luau în calcul şi un anumit venit din vânzarea de publicitate care să ajute cu plata chiriilor la locaţii (nici vorbă de break-even, vorbim strict de cheltuieli operaţionale).

După aproximativ un an de la acest proiect, iată şi ce am învăţat din toată această experienţă:

• Nu inova. Asta dacă vrei să faci bani. Bineînţeles şi cu inovaţia ajungi până la urmă să câştigi, dar când vine vorba de a genera venituri sigure, uită-te ce se întâmplă în jurul tău, vezi ce poţi face ca alţii şi dă-i bătaie. Sună dur? Poate. Dara atâta timp cât nu există termen de comparaţie, clientul tradiţional român nu va înţelege nimic.
• Nu garanta nimic. Nu fă greşeala mea de a garanta plăţile pe chirii locaţiilor fără a avea siguranţa încasărilor. Cu alte cuvinte, nu îţi asumi nici un risc, mergi la sigur. Că deh, cine mai garantează succese în ziua de azi? De ce să fii corect / integru faţă de cei care te lasă să te desfăşori la ei în locaţie, dacă oricum nu e o cerinţă a mediului nostru de lucru?

Ok, opresc ironia că aş putea continua mult asa. Dar vorbind serios, adevărul cred că e undeva la mijloc. E periculos să educi o piaţă, mai ales dacă financiar nu eşti pregătit să îţi asumi responsabilitatea. Inovaţia este necesară în orice faci şi trebuie să fie baremul suprem de analiză.

Nu există o concluzie efectivă la cele întâmplate. Nu cred că nivelul unui antreprenor se reflectă în eşecurile sau revenirile sale. Nu cred nici că fiecare şut în fund e un pas înainte. Cred că există atât de multe aspecte care pot să facă un lucru să meargă sau nu, încât nu poate exista o formulă magică care le rezolvă pe toate. În orice caz, în fiecare zi învăţ ceva. Şi XSIGHT a fost doar o altă zi.